Shinigami si Alte zeităţi japoneze a morţii

Shinigami (死神 Shinigami^?, în traducere "zeu al morţii")este numele japonez pentru personificarea morţii, mai exact a morţii cu coasa, importată în Japonia din Europaîn perioada Erei Meiji. Această imagine a morţii a fost adoptată rapid de japonezi, iar la început a apărut în opere de artă denumite "Shinigami" şi Ehon Hyaku Monogatari (cartea cu poze de 100 de cuvinte) a luiShunsen Takehara.^[1]

Termenul de shinigami se mai foloseşte la figurat pentru a se referi la o zeitate a morţii. Pare a fi un termen recent însă, deoarece aparţine religiei Şinto şi apare rar în folclor.

În prezent shinigami apar frecvent în ficţiune şi operă originală.

Shinigami în Japonia contemporană

O legendă urbană populară din Japonia este că tunelul Shirogane din Meguro, Tokyo ar trebui evitat, fiindcă ar fi poarta folosită de shinigami între tărîmul viilor şi a morţilor. Au existat relatări despre feţe care ţipau apărînd în siluetele stîlpilor tunelului.

Alte zeităţi japoneze a morţii

Următoarele sînt zeităţi japoneze a morţii, dar nu sînt de regulă categorisiţi ca shinigami:

• Enma (　-ō, -daiō)

Enma, cunoscut şi ca Yama, este o zeitatebudistă care judecă morţii şi îi recompensează sau îi pedepseşte în viaţa de apoi Jigoku.

• Izanami

O zeiţă din şintoism, nevastă a lui Izanagi. Izanami este o zeiţă a creaţiei care mai tîrziu devine a morţii.