Gaia

Gaia (sau Geea) era în mitologia greacă personificarea Pământului, considerată în vechime drept element primordial din care se trăgeau toţi ceilalţi zei. Geea s-a născut după Chaos (Haosul), zămislindu-i, la rândul ei, pe Uranus (Cerul), Ourea (Munţii) şi pe Pontus (Marea). Din unirea ei cu Uranus s-au născut titanii, titanidele şi ciclopii.

Toţi aceşti copii ai Geei îl urau însă pe tatăl lor, Uranus, fiindcă îi silea să trăiască în adâncurile pământului şi nu le îngăduia să vadălumina zilei. Pentru a-şi scăpa copiii de tirania lui Uranus, Geea l-a ajutat pe unul dintre ei, pe Cronos, să-şi mutileze tatăl,dar inainte de a-l mutila, Uranus arunca asupra lui Cronos un blestem care spunea ca si el va fi nimicit de unul dintre fii lui . Din picăturile de sânge scurse de la Uranus, care au căzut pe pământ şi l-au fecundat, s-a născut o nouă generaţie de copii: eriniile, giganţi şinimfele. După mutilarea lui Uranus, Geea s-a unit cu celălalt fiu al ei, Pontus, şi a zămislit o serie de divinităţi marine, printre care se numărau Ceto, Nereus şi Thaumas.

Domnind asupra universului, Cronos speriat de blestem, se dovedeşte însă la fel de tiran ca şi tatăl sau. Atunci Geea hotărăşte să-l nimicească şi pe el. Cronos se unise de mai multe ori cu sora sa Rhea, şi avusese cu ea mai mulţi copii, pe care însă îi înghiţise pe rând. Când a fost să-l nască pe Zeus, ca să-şi scape copilul de furia tatălui, Rhea a cerut sprijinul Geei. Aceasta i-a dezvăluit voia destinului: Zeus avea să supravieţuiască şi să-şi doboare tatăl, cu sprijinul titanilor. Cu ajutorul Geei, Rhea reuşeşte să-l înşele peCronos şi să-l ascundă pe Zeus. Mai târziu, când Zeus ajunge să conducă destinele lumii, Geea, nemulţumită şi de cârmuirea lui, dă naştere - unindu-se de data aceasta cu Tartarus - unor fiinţe monstruoase: Typhon şi Echidna. Typhon le declară război zeilor, care mult timp sunt înspăimântaţi de forţa lui uriaşă.

Tot Geei îi sunt atribuiţi - după diferite versiuni - numeroşi alţi copii monstruoşi, printre care: Antaeus, Caribda, harpiile etc. Într-o perioadă mai târzie Geea trece drept mama tuturor zeilor şi ulterior cultul ei se identifică fie cu cel al zeiţei Demeter, fie cu cel alCybelei. În mitologia romană Geea poartă numele de Tellus.

Din unirea Gheei cu Poseidon s-a născut Anteu.

În tradiţia românească, Geea s-a păstrat, sub forma Gaia, în expresia „lua-te-ar gaia!”, care înseamnă de fapt „lua-te-ar pământul, de-ai muri!”.

Hecate

Hecate a fost zeiţa greacă a răscrucilor. De cele mai multe ori este înfăţişată cu trei capete; unul de câine, unul de şarpe şi unul de cal. De obicei, este însoţită de două fantome de câini, despre care se spune că o slujesc. Hecate este percepută greşit ca zeiţa vrăjitoriei sau a răului, dar, de fapt, a făcut câteva lucruri foarte bune. O astfel de faptă este salvarea lui Persefona, (fiica luiDemeter, regina lumii subterane şi fecioara primăverii) din lumea de dedesubt. Hecate, se spune, bântuie o răscruce cu trei drumuri, fiecare din capete uitându-se într-o anumită direcţie. Se mai zice că apare atunci când luna de fildeş străluceşte.

Persefona

Persefona (Περσεφόνη, adică "Cea care curmă lumina") este în mitologia greacă zeiţa care stăpâneşte în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind însă în timpul verii şi zeiţa fertilităţii. În mitologia romană, Persefona este venerată sub numele deProserpina.

Legenda despre Persefonaîncepe atunci când Hades, zeul morţii, s-a îndrăgostit de frumoasa fiică a lui Zeus şi aDemetrei. Ştiind că Demetra, zeiţa culturii şi a roadelor câmpului, mama Persefonei, nu va fi niciodată de acord cu o căsătorie, Hades a cerut-o de soţie lui Zeus. Neputând să-şi refuze propriul frate, acesta a consimţit la căsătoria dintre Hades şi Persefona, cu condiţia ca Hades însuşi să o poată duce în regatul său pe fată (Kore, adică fata, care este şi numele ei iniţial), ştiind prea bine că Persefona este păzită cu mare atenţie de mama ei, Demetra. Într-o zi, pe când culegea împreună cuoceanidele flori la poalele Nysei, Persefona a fost răpită de Hades şi dusă în Infern. Romanii menţionează Enna, pe insula siciliană, drept locul răpirii. Demetra a fost însă atât de disperată de dispariţia fiicei sale iubite încât a părăsit Olimpul şi timp de nouă zile a lăsat să se veştejeascăa întreaga vegetaţie care era sub oblăduirea ei. Într-un târziu, Zeus a fost nevoit să-i destăinuie prin Hecate lui Demetra unde se află Persefona şi să mijlocească un compromis cu Hades, devenit între timp soţul acesteia. Deşi eliberată din Infern, Persefona a rămas legată de lumea umbrelor, deoarece a apucat să mănânce acolo un sâmbure de rodie. Acest fapt i-a fost trădat lui Hades de către Ascalafos. În fiecare iarnă ea trebui deci să se întoarcă în Infern şi să petreacă o treime a anului acolo. De aceea iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetaţia moare.

Cultul Persefonei e strâns legat de simbolica anotimpurilor denotată de legendă. Locurile prinicpale de cult se află în Beoţia, pePeloponez şi, la romani, în Sicilia. În misterele din Eleusis, legenda e interpretată în sensul unei doctrine despre nemurirea sufletului. Locul îi este dator Demetrei cu o veneraţie deosebită, deoarece ea aici le-a arătat oamenilor cum să-şi cultive ogoarele, din recunoştinţă pentru ospitalitatea eleusinilor. Pe lăngă Persefona şi mama ei a fost sărbătoriti mai târziu la Eleusis şi Dionis, numit acolo Iachos, drept reprezentant al forţei creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, urmele lui se găsesc şi în Egipt.

În orfism, zeiţa se confundă în primul rând cu mama ei Demetra, dar şi cu Hecate, Gaia, Rhea şi Isis, fiind considerată o zeitate care stăpâneşte întreaga natură.