Persefona

Persefona (Περσεφόνη, adică "Cea care curmă lumina") este în mitologia greacă zeiţa care stăpâneşte în timpul iernii, alături de Hades, lumea umbrelor, fiind însă în timpul verii şi zeiţa fertilităţii. În mitologia romană, Persefona este venerată sub numele deProserpina.

Legenda despre Persefonaîncepe atunci când Hades, zeul morţii, s-a îndrăgostit de frumoasa fiică a lui Zeus şi aDemetrei. Ştiind că Demetra, zeiţa culturii şi a roadelor câmpului, mama Persefonei, nu va fi niciodată de acord cu o căsătorie, Hades a cerut-o de soţie lui Zeus. Neputând să-şi refuze propriul frate, acesta a consimţit la căsătoria dintre Hades şi Persefona, cu condiţia ca Hades însuşi să o poată duce în regatul său pe fată (Kore, adică fata, care este şi numele ei iniţial), ştiind prea bine că Persefona este păzită cu mare atenţie de mama ei, Demetra. Într-o zi, pe când culegea împreună cuoceanidele flori la poalele Nysei, Persefona a fost răpită de Hades şi dusă în Infern. Romanii menţionează Enna, pe insula siciliană, drept locul răpirii. Demetra a fost însă atât de disperată de dispariţia fiicei sale iubite încât a părăsit Olimpul şi timp de nouă zile a lăsat să se veştejeascăa întreaga vegetaţie care era sub oblăduirea ei. Într-un târziu, Zeus a fost nevoit să-i destăinuie prin Hecate lui Demetra unde se află Persefona şi să mijlocească un compromis cu Hades, devenit între timp soţul acesteia. Deşi eliberată din Infern, Persefona a rămas legată de lumea umbrelor, deoarece a apucat să mănânce acolo un sâmbure de rodie. Acest fapt i-a fost trădat lui Hades de către Ascalafos. În fiecare iarnă ea trebui deci să se întoarcă în Infern şi să petreacă o treime a anului acolo. De aceea iarna este anotimpul deznădejdii Demetrei, cel în care vegetaţia moare.

Cultul Persefonei e strâns legat de simbolica anotimpurilor denotată de legendă. Locurile prinicpale de cult se află în Beoţia, pePeloponez şi, la romani, în Sicilia. În misterele din Eleusis, legenda e interpretată în sensul unei doctrine despre nemurirea sufletului. Locul îi este dator Demetrei cu o veneraţie deosebită, deoarece ea aici le-a arătat oamenilor cum să-şi cultive ogoarele, din recunoştinţă pentru ospitalitatea eleusinilor. Pe lăngă Persefona şi mama ei a fost sărbătoriti mai târziu la Eleusis şi Dionis, numit acolo Iachos, drept reprezentant al forţei creatoare a naturii. Cultul eleusin s-a răspândit în toată lumea, urmele lui se găsesc şi în Egipt.

În orfism, zeiţa se confundă în primul rând cu mama ei Demetra, dar şi cu Hecate, Gaia, Rhea şi Isis, fiind considerată o zeitate care stăpâneşte întreaga natură.