Flora , zeita romana a florilor si primaverii

Flora , zeita romana a florilor isi facea simtita prezenta odata cu sosirea primaverii , dupa ce se topeau ultimele urme de zapada si incepeau sa rasara floarile de sofran.Sarbatoarea Floralia , sau Florifertum , avea loc intre 27 aprilie si 3 mai , simboliza reinnoirea ciclului vietii si era marcata de petreceri vesele , animate de dansuri si bautura , si de expunerea din belsug a florilor.Floralia se desfasura in calendele IV ale lunii mai.Prostituatele romane considerau acest festival ca fiindu-le dedicat , in timp ce cetatenii romani obisnuia sa impodobeasca cu flori templele , daruind ofrande din lapte si miere zeitei Flora
Zeita greaca corespunzatoarei Florei era Chloris.Floria era maritata cu Favonius , zeul vantului, avand drept companion pe eroul Hercule.
Zeita Flora era una dintre divinitatile stravechi care vegheau asupra dezvoltarii lumii vegetale.Tot ce crestea din pamant , inflorea sau dadea rod era sub protectia ei.Zeita primordiala a pamantului , proteja gradinile , livezile si campiile .
Sabinele ii dedicasera Florei intreaga luna aprilie , iar oscanii o cunosteau sub numele de Flusia.
Conform legendei , cultul Florei si al altor divinitati ale sabinelor a fost adus in Roma de catre Titus Tatius in secolul VIII ien.Marele preot al zeitei Flora din Roma era numit Flamen Floralis , tagma acestor slujitori ai zeitei spunandu-se ca provine de pe vremea regelui Numa. 
Multe dintre legendele legate de zeita Flora au fost preluate de catre poetii latini din mitologia greaca.Ovidiu , poetul , a relatat un mit in care Flora era identificata cu nimfa Chloris.In aceasta legenda , zeul vantului Zefir (Zephyr) se indragostea de Chloris si o rapea ; Chloris incuviinta , in cele din urma , asupra casatoriei cu Zephyr , iar acesta o inscauna ca stapana a florilor.
Intr-o alta povestire a lui Ovidiu , Flora poseda o floare care avea darul magic de a o lasa insarcinata pe orice femeie care o atingea.Zeita Juno , dorindu-si sa aiba un copil din pantecul ei , a cerut ajutorul Florei.Zeita florilor i-a incredintat floarea fermecata , iar Juno a dat nastere zeului Marte.De aceea , spune mitul , luna martie a luat numele zeului Marte , perioada in care vegetatia renaste iar florile se deschid catre cer.
Jocurile florale , in onoarea zetei Flora, numite si Ludi Florales sau Floralia , au fost sarbatorite incepand cu anul 241 ien , fiind asociate cu constructia templului dedicat divinitatii florilor , Aedes Flora.Jocurile florale constau din Ludi Scaenica si Ludi Circenses , reprezentatii teatrale si curse de caruri care se desfasurau in Circ.Aceste manifestari erau supranumite Florifertum , Festivalul florilor.
Jocurile Florale erau foarte populare printre cetatenii Romei.Floralia era o perioada a bucuriei , marcata de suprematia senzualitatii si de abandonarea extaziata fata de riturile primaverii.Templele , impodobite cu flori erau aglomerate de bogatia jertfelor ; actorii , mimii si comediantii insufleteau antrenul multimii , iar curtezanele orasului isi afisau nuditatea in provocatoare dansuri erotice.Oamenii se imbracau cu haine multicolore si se impodobeau cu flori , iar strazile erau iluminate da lampi si torte pentru a permite deasfasurarea neintrerupta a petrecerii.Crengi de fasole , de lupin si alte plante erau aruncate in mijlocul multimii , ca un simbol al fertilitatii.
Cursele de caruri aveau loc in Circus Maximus , zeita Flora fiind considerata o protectoare a carelor.Dupa aceste intreceri , in cea din urma zi a festivalului , li se dadea drumul in ringul circului , iepurilor , caprelor si caprioarelor , care erau urmarite intr-o vanatoare rituala.Cine prindea unul din aceste animale simbolizand fertilitatea , era considerat a fi o persoana norocoasa , asupra carei belsugul urma sa se reverse. 
Intr-o legenda romana se spune ca Jocurile Florale au aparut gratie generozitatii unei curtezane (printre ai carei clienti s-ar fi aflat si Hercule), Acca Laurentia , care isi lasase imensa avere drept mostenire poporului roman.Aceasta legenda este , insa, inca un exemplu asupra confuziei care domina credintele religioase ale romanilor.De fapt , Acca Laurentia era numele unei zeite care isi avea propriul festival in data de 23 decembrie.
.In prezent , sarbatoarea Florei este mentinuta in traditiile religioase pagane legate de data de 1 mai.Aceste celebrari sunt asociate in egala masura cu cele doua divinitati romane surori : Flora , reprezentand renasterea florilor si Fauna , simbolizand nasterea mieilor si a altor animale.

Diana , zeita vanatorii , naturii , fertilitatii si lunii

Diana , zeita romana a vanatorii , naturii , fertilitatii si nasterii , corespunde in mitologia greaca zeitei Artemis.
Conform mitologiei romane , Diana , fiica a lui Jupiter , a fost nascuta de catre Latona , impreuna cu fratele ei geaman , Apollo , pe insula Delos.
Ca zeita a vanatorii era asociata cu animalele salbatice si cu padurile, stejarii fiind copacii sacri ai acesteia.Diana era , totodata , o zeita a lunii , fiind venerata mai intai pe muntele Tifata , din apropierea asezarii Capua si in padurile sacre , in special in padurea Diana Nemorensis ( "Diana padurilor") , pe malurile lacului Nemi din Aricia , in apropierea Romei .Preotul ei traia in Aricia si se spunea ca orice barbat care putea sa il ucida cu un arc facut dintr-o ramura din padure , putea deveni el insusi preot al zeitei .
Mai tarziu , i-a fost dedicat un templu pe dealul Aventine , unde i se inchinau in special cei din clasele inferioare , plebeii si sclavii .Patroana a sclavilor , acestia puteau cere azil in templul ei.
Festivalul zeitei Diana avea loc cu ocazia Idelor din august ( 13 august) , data la care regele Servius Tillius , el insusi nascut ca sclav , i-a dedicat templul de pe dealul Aventine.
Originar , o zeita a fertilitatii , apoi si un simbol al castitatii , Diana era venerata mai ales de catre femei , ca ocrotitoare a graviditatii si a nasterii usoare.

Numele ei deriva , posibil , din "Diviana" ("cea stralucitoare").In mitologia greaca , zeita Diana face parte dintr-o trinitate de divinitati , alaturi de Virbius , zeu al padurilor (despre care se spune ca ar fi fost primul preot al Dianei) si Egeria , nimfa apelor , alaturi de care veghea asupra nasterilor.

Pentagrama zeitei Diana

Medalionul pentagramei zeitei Diana , executat de obicei din plumb , cuprinde trei luni in crestere suprapuse , la partea superioara fiind reprezentata o luna plina.

Pentagrama este folosita adesea in ceremonialuri magice in religia neopagana , ca un mijloc de protectie impotriva fortelor malefice.

Pentagrama inglobeaza o energie feminina si o orientare a puterii catre nord.

Atunci cand este amplasata cu luna plina si semilunile in sus , este utilizata pentru protectie , binecuvantare, consacrare/ dedicare , meditatie si energie pozitiva.

In pozitia inversa , este folosita pentru izgonire si farmece de legare.

Cele cinci colturi ale pentagramei reprezinta :

-Cele 5 simturi
- Corpul uman
-Dragostea , intelepciunea , puterea , cunoasterea si legea
-Pamantul , focul , aerul , apa si spiritul

In tarot , pentagrama simbolizeaza actiunea si intriga politica.

Kali , zeita hindusa a mortii

Kali este cea mai inspaimantatoare si mai feroce intruchipare a Zeitei Mama.Ea a capatat faima unei zeite atotputernice si a devenit populara mai ales datorita scrierii lui Devi Mahatmya din secolele V-VI en.In acest text se acrediteaza ideea ca divinitatea Kali s-a fi nascut din fruntea zeitei Durga , in timpul unei batalii purtate de aceasta cu fortele raului.Conform legendei , Kali s-a angajat imediat in lupta si a devenit atat de cuprinsa de patima uciderii incat a inceput sa distruga orice intalnea in cale.Pentru a o opri , zeul Shiva s-a aruncat el insusi la picioarele zeitei.Socata de vederea supremei divinitati , Kali a si-a scos surprinsa limba din gura si a pus capat febrei ucigase care o stapanea.De aici provine imaginea comuna a zeitei Kali aflate intr-o pozitie razboinica, stand cu un picior pe pieptul lui Shiva , cu o limba enorma atarnandu-i din gura.
Salbatica reprezentare a zeitei Kali este strabatuta de simboluri infioratoare.Infatisarea ei intunecata simbolizeaza natura ei transcedentala si atotcuprinzatoare.In Tantra Mahanirvana se spune :"Asa cum toate culorile dispar in negru , la fel toate numele si formele dispar in ea."Nuditatea ei este primara, fundamentala si transparenta asemeni Naturii , cuprinzand aspectele pamantului , marii si cerului.Kali este eliberata de orice vestmant iluzoriu intrucat ea este dincolo de maya , sau de "falsa constiinta".Ghirlanda zeitei Kali alcatuita din 50 cranii reprezinta cele 50 de litere ale alfabetului sanscrit, simbolizand cunoasterea infinita. 
Centura ei , formata din capetele unor oameni decapitati , semnifica stradania pentru si eliberarea din ciclul karmei.Dintii ei imaculati ii arata puritatea interioara , iar limba atarnanda-i indica natura ei omnivora , "pofta ei egala pentru toate savorile lumii"."Sabia ei este distrugatoarea falsei constiinte si a celor opt legaturi care ne impresoara."
Cele trei nume ale zeitei Kali reprezinta trecutul , prezentul si viitorul , cele 3 forme ale timpului , un atribut regasit in chiar numele zeitatii ( in sanscrita , Kala inseamna timp).Maretul Shiva stand sub picioarele lui Kali sugereaza ca fara puterea zeitei , Shiva este neputincios.


Mesajul zeitei Kali


Kali si-a inceput dansul in viata ta pentru a-ti spune ca este timpul sa iti infrunti toate temerile .Tot ceea ce pandeste rauvoitor , fie adanc ingropat in constiinta ta , fie apropiat tie , trebuie privit patrunzator in ochi si adus la lumina constiintei.Reusesc oare temerile tale sa te avertizeze asupra locurilor , lucrurilor si fiintelor periculoase ? Sau , mai curand , temerile te impiedica sa dansezi dansul tau , sa iti traiesti viata , sa creezi impreuna cu Creatia ? Zeita vine sa iti spuna ca dansul tau este necesar ca parte a atotcuprinzatorului Dans al Creatiei.Atotcuprinsul capata vigoare cand iti revendici partile din tine pe care le-ai cedat fricii.Cele mai multe temeri nu au forma.Dandu-le un nume si aratandu-le ca le recunosti , acumulezi putere.Atotcuprinsul este creat atunci cand iti recunosti temerile si mergi alaturi de ele.

Afrodita , zeita greaca a dragostei, dorintei si frmusetii

Aphrodite , zeita a dragostei , dorintei, frumusetii , fertilitatii, a marii si vegetatiei , isi are originea , conform lui Hesiod , in castrarea lui Uranus (tatal zeilor) de catre fiul sau Cronos.Cronos a aruncat organele genitale in ocean , care a inceput sa se involbure si sa spumege in jurul lor, din ele si din spuma marii nascandu-se Aphrodite ("aphros" = spuma de mare) .Potrivit legendei , ea a fost conceputa intr-o uriasa scoica care a purtat-o catre pamant , fie in Cipru , fie in Cythera.De aceea , i se mai spune si Kypris sau Cytherea.Nimfele marii au invesmantat-o si au impodobit-o cu flori si aur.Afrodita reprezinta dragostea erotica ca forma a influentei divine.
Homer a numit-o pe Aphrodite fiica lui Zeus si a lui Dione.


In legenda homerica , Aphrodite a fost silita de catre Zeus (ingrijorat ca luptele pentru mana ei vor starni zazanie printre zei) sa se marite cu Hephaestus (Hefaistos), pocitul zeu al focului ; prin aceasta casatorie ea spera sa aiba o viata separat de sot , in care sa fie libera sa faca tot ce isi dorea.Hephaestus i-a creat sotiei lui cea mai pretioasa dintre bijuterii , o cingatoare din aurul cel mai fin , impletind in filigran puteri magice care au facut-o pe zeita sa fie irezistibila in ochii oricarui barbat.Aphrodite avea o fire independenta , fiind mereu in cautarea unui nou amant.Unul dintre cei mai vestiti iubiti ai ei a fost Ares , zeul razboiului , cu care , de altfel, s-a si maritat dupa despartirea de Hefaistos.Aphrodite nu avea nici un complex legat de nestatornicia ei amoroasa , ea fiind incantata sa poata avea pe oricine isi dorea , o iubea si o admira.Aphrodite a avut o multime de copiii in urma relatiilor ei neortodoxe , cei mai cunoscuti fiind Eros (zeul dragostei) , Rhodos, Herophilus, Hermaphroditus, Priapus, si Aneas (fiul lui Anchises)..


Planta sacra a Afroditei era mirtul , iar pasarile ei sacre , porumbelul , lebada si randunica.De asemenea , erau asociati cu zeita iubirii , delfinii , marea , rodiile , merele , lamaii si trandafirii.


Cea mai faimoasa legenda a Afroditei este legata de razboiul troian.Aphrodite fusese , alaturi de Hera si Atena , una dintre cele trei zeite invitate la nunta regelui Peleus cu nimfa marii Thetis.Eris , zeita discordiei, manioasa ca nu fusese chemata la acest eveniment , a aruncat in centrul salii in care avea loc petrecerea un mar de aur ce trebuia sa ii apartina celei mai frumoase dintre zeite.Fiecare dintre cele trei femei divine s-a crezut indreptatita sa intre in posesia marului ; intrucat Zeus nu dorea sa se implice in aceasta competitie , zeitele l-au ales pe Paris , printul Troiei , ca arbitru in desemnarea celei mai mari frumuseti.Fiecare dintre zeite a incercat sa il influenteze pe Paris , oferindu-i cate un dar.Oferta facuta de Aphrodite , constand in mana celei mai frumoase muritoare de pe pamant , Elena din Troia , a fost irezistibila pentru Paris.Elena era insa sotia regelui grec Menelaus , astfel incat rapirea ei de catre Paris a provocat inceperea sangerosului razboi troian. 


Dupa secolul V ien , filozofii au divizat figura divina a Afroditei in doua entitati separate : Aphrodite Ourania , nascuta din spuma marii dupa castrarea lui Uranus , si Aphrodite Pandemos , fiica lui Zeus si Dione.Cea dintai era vazuta ca o zeitate celesta , reprezentand iubirea trupului si a sufletului , in timp ce cea de-a doua era asociata doar cu dragostea fizica.Reprezentarea lui Aphrodite Ouranos , cu un picior sprijinit de o broasca testoasa era un simbol al discretiei dragostei conjugale.


Conform lui Pausanias din "Simpozionul" lui Platon , Aphrodite consta din doua zeite , una tanara si una mai in varsta.Cea mai putin tanara era Urania , fiica cereasca a lui Uranus , inspiratoare a iubirii homosexuale masculine ; cea tanara era Pandemos , fiica lui Zeus si Dione , inspiratoarea dragostei fata de femei.


Festivalul lui Aphrodite , numit Aphrodisiac , avea loc in nenumarate orase din Grecia , mai ales in Atena si Corint.Preotesele ei nu erau prostituate , ci femei care o intruchipau pe zeita dragostei , relatia sexuala cu ele fiind considerata ca o forma de venerare.


In mitologia romana , zeita dragostei si a frumusetii , corespunzatoare lui Aphrodite , este Venus.

15 evenimente pe care nu le poti pierde in aceasta primavara

<iframe title="YouTube video player" width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/KaYmorjhkgs" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>
sursa

gorgone

Ca exemplu, (Euryale, Stheno si Medusa) erau cele trei fiice monstruoase ale lui Phorcys si Ceto. Dintre ele, primele doua erau nemuritoare. Medusa - considerata prin excelenta "gorgona" - era muritoare. Salasul gorgonelor se afla la capatul lumii, in apropierea Gradina Hesperidelor. Ele aveau o infatisare inspaimantatoare: in jurul capetelor li se incolaceau zeci de serpi, privirile lor de foc impietreau pe oricine le-ar fi intalnit. Aveau brate de bronz si aripi de aur, cu ajutorul carora se inaltau in vazduh. Perseus a reusit sa o ucida pe Medusa in timp ce dormea. Cand i-a taiat capul, din gatul ei retezat au iesit doi fii pe care i-i daruise Poseidon, singurul dintre zei care avusese curajul sa se impreuneze cu ea: Chrysaor si calul inaripat Pegas. Mai tarziu, zeita Athena si-a impodobit egida cu chipul Medusei, a carei simpla vedere transforma pe orice muritor in stana de piatra. Sangele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit cand ca otrava ucigatoare, cand ca un leac tamaduitor.

Exista un mit care spune ca la inceput Medusa era o fecioara frumoasa.Ea a desacralizat temblul Atenei culcandu-se in el cu Poseidon.Furioasa Atena a preschimabat-o pe medusa intr-o creatura cu aripi.La inceput medusa era cunoscuta ca fiind un cal cu aripi,apoi ca o femeie cu picioare de cal si aripi in par.Intr-un tarziu legendele o descriu pe medusa ca avand dinti de mistret,o limba neagra mult mai mare pt. gura ei,maini transformate in gheare si serpi in loc de par.Privirea ei transforma pe oricine in stana de piatra. 

Legenda culorilor lumii

Cu mult timp în urmă, la începutul timpurilor, culorile lumii s-au certat. Fiecare dintre ele pretindea că era cea mai bună, cea mai frumoasă, cea mai importantă, cea mai folositoare si cea mai iubită de oameni.
VERDELE spuse: "Uitaţi-vă la iarbă, frunze şi copaci. În mod evident vedeţi şi voi că sunt cea mai importantă culoare. Sunt culoarea vieţii şi a speranţei. Uitaţi-vă în jur şi o să vedeţi că sunt peste tot".
ALBASTRUL exclamă: "Gândiţi-vă la cer şi la mare. Apa stă la baza vieţii şi fără mine nu ar exista cerul albastru. Fără mine nu ar exista nimic!”
GALBENUL râse: "Eu sunt luminos şi cald, iar tu eşti atât de serios. De fiecare dată cand te uiţi la o narcisă galbenă sau la o floarea-soarelui zambeşti. Soarele, luna şi stelele sunt galbene, frumuseţea mea este atât de evedentă încât oricine mă vede rămâne de-a dreptul uimit!
PORTOCALIUL începu si el să se laude: " Eu sunt culoarea mâncărurilor sănătoase ce dau putere. Morcovul, portocala şi dovleacul au multe vitamine. Şi atunci când portocaliul umple cerul, la răsărit sau la apus, frumuseţea mea este atât de evidentă încât toţi cei ce mă văd se opresc să mă privească cu admiraţie şi uimire.“
Ei bine, ROSUL începu să strige: "Eu sunt conducătorul întregii vieţi. Sângele este roşu şi sângele înseamnă viaţă. Eu sunt culoarea pasiunii şi a iubirii."
VIOLETUL se ridică în picioare si vorbi dând foarte multă importanţă spuselor sale: "Eu sunt culoarea imperială a culoarea regilor. Oamenii puternici întotdeauna m-au ales pe mine deoarece eu sunt culoarea puterii şi a înţelepciunii."
La sfârşit, cu o voce joasă şi timidă, INDIGOUL spuse: "Cu greu mă observaţi, însă, deşi sunt tăcut, fără mine nu aţi fi nimic. Aveţi nevoie de mine pentru echilibru, contrast şi pentru linişte interioară."
Argumentările culorilor lumii au continuat, fiecare culoare în parte lăudându-se, ridicându-se în slăvi şi certându-se. Fiecare în parte, considera că este perfecţiunea întruchipată. 
În timp ce se certau din ce în ce mai tare, un fulger puternic lumină cerul. Începu să tune şi să ploua cu găleata. Culorile tremurară de frică şi se strânseră în braţe pentru a se linişti şi a se proteja una pe alta.
Apoi ploaia începu să vorbească: “Voi, culorilor, sunteţi atât de nesăbuite. Vă certaţi care este cea mai bună, fiecare încercând să fie deasupra celorlate. Nu întelegeţi că fiecare în parte aţi fost făcută cu un scop special, fiecare este unică şi diferită? Luaţi-vă de mâini şi urmaţi-mă! ” 
Făcând ce le spuse ploaia, culorile se apropiară şi se luară de mâini. ‘‘De acum încolo, zise ploaia, când plouă, fiecare dintre voi se va întinde de-a lungul cerului într-un superb semicerc colorat. Curcubeul va fi un semn al păcii şi al speranţei. 
Astfel, oameni buni, de fiecare dată când ploaia curaţă pământul, căutaţi un curcubeu pe întinsul cerului. Când apare, tineţi minte că fiecare dintre voi este special. Lăsaţi culorile curcubeului să vă reamintească să vă apreciaţi pe voi înşivă şi pe cei din jur.

Legenda Dochiei din Ceahlau

Cu totii asteptam cu sufletul la gura sosirea primaverii, a reinvierii naturii,a renasterii noastre atat fizice cat si spirituale.Un mit care simbolizeaza insasi geneza poporului roman,este mitul Babei Dochia,cunoscut si sub numele de „Traian si Dochia”,care este cunoscut sub mai multe variante.
Din mosi stramosi,ziua de intai martie este asociata Babei Dochia,veche zeitate agrara.Sunt considerate ca fiind zile ale Babei Dochia, zilele cuprinse intre intai si noua martie.Intai martie reprezinta nu numai inceputul primaverii,dar simbolizeaza si inceputul de an in vechiul calendar autohton,iar data de noua martie reprezinta ziua echinoctiului de primavara in calendarul iulian.

Exista numeroase variante ale mitului,toate la fel de frumoase si interesante,si care impresioneaza prin alura folclorica si legendara.

Mitul „Traian si Dochia”

Acest mit reprezinta una dintre variantele legendei legate de numele Dochiei.George Calinescu afirma despre acest mit ca este „rezultatul unei intregi experiente de o viata a poporului roman”.Mitul i-a fermecat pe romancierii nostrii,G.Asachi fiind primul care a formulat acest mit.Despre Dochia se spune ca a fost fiica geto-dacului Decebal.Era extrem de frumoasa si admirata de toti,iar Traian este vrajit de frumusetea ei si isi doreste sa o ia de nevasta.Scopul lui Traian era acela de a da un exemplu romanilor,de a se casatori cu femei dacice.Dochia nu si l-a dorit pe Traian de sot,asadar a decis sa fuga pe muntele Ceahlau.Dar este urmarita de Traian si de trupele acestuia.Intr-un moment de disperare,ea ii cere zeului Zamolxis sa o prefaca in stana de piatra pentru a nu fi nevoita sa se casatoreasca cu Traian.Ascultandu-i ruga atat de disperata si de sincerza,zeul i-a indeplinit dorinta,si a transformat-o pe ea si pe turma sa de oi in stane de piatra.

Baba Dochia

Se spune ca Baba Dochia a avut un fiu care s-a casatorit impotriva dorintei ei.Asadar ea a decis sa ii faca zile fripte norei sale.Intr-o zi foarte rece de iarna,i-a dat norei sale sa spele un ghem de lana neagra pana se face alba,altfel nu mai are ce cauta acasa.Biata fata s-a chinuit sa spele lana,si degetele chiar i-au sangerat,dar lana tot neagra a ramas.De suparare ca nu se mai poate intoarce acasa,fata a inceput sa planga foarte tare.Impresionat de suferinta fetei,Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale,dandu-i o floare rosie si sfatuind-o sa spele lana cu ea.Multumindu-i si fiind cu sufletul acum linistit si impacat,a inceput sa spele lana cu floarea si a constat cu uimire ca lana s-a albit.Fericita a mers la soacra sa cu lana alba,dar supriza.In loc sa fie primita cu laude,a fost primita cu acuze,cum ca Martisor,asa il denumise ea pe Iisus,nestiind cine este, era iubitul ei.

Baba Dochia a pornit cu turma de oi spre munte,fiind convinsa ca a venit primavara,deoarece Martisor avusese o floare.Pe parcursul drumului sau,si-a scos,pe rand,cele 12 cojoace pe care pe imbracase,pana cand dintr-o data,vremea s-a schimbat.Pe cat de frumos si calduros fusese la inceputul zile,pe atat de urat si racoare se facuse acum,chiar incepuse sa ninga si totul in jur sa inghete.Conform legendei,Baba Dochia a inghetat si s-a transformat in stana de piatra.

Legenda reprezinta de fapt lupta dintre Bine si Rau,dintre primavara si iarna,lupta din care mereu iese victorios Binele.Cele 12 cojoace ale Babei Dochia reprezinta lunile anului,iar moartea ei este simbolul sfarsitului anului vechi,al iernii.

Stancile pot fi observate si astazi pe muntele Ceahlau si reprezinta marturia vie a acestui mit romanesc de o frumusete deosebita.

Legenda Crinului

Legenda spune ca traia pe vremuri o vrajitoare deosebit de rea si de puternica. Se facea ca tot ceea ce atingea aceasta vrajitoare se prefacea in stana de piatra. Daca insa se atingea de un copil, acesta era prefacut intr-o floare. Pe acea vreme, traiau doi copii, frate si sora, care nu aveau parinti si plecasera in lumea larga pentru a-si gasi o familie.
Cei doi copii ajung la castelul vrajitoarei si, apropiindu-se prea mult de castel, fata este prefacuta intr-o floare. Baiatul dorind sa isi salveze sora cere ajutorul Zanei Florilor, care ii da o floare care sa il ajute sa isi salveze sora. Se pare ca aceasta floare daca atingea un obiect fermecat de vrajitoare rupea vraja care il cuprinsese. Cu ajutorul acestei flori, baiatul reusi sa isi descante surioara si sa o transforme pe aceasta la loc in fata. Cei doi incearca apoi sa fuga, dar sunt prinsi de vrajitoare, care ii preschimba in doi crini, doua flori albe al caror miros te face sa nu te poti apropia de ei. Ideea era ca nimeni sa nu se poata apropia de ei cu floarea fermecata pentru a-i salva. 

LEGENDA GHIOCELULUI

A fost odată o Rază de Soare. Era chiar fata cea mai mică şi răsfăţata a astrului luminos. Şi tocmai pentru că era cea mai mică şi mai răsfăţată, tatăl ei o lasa să zburde pe unde îi dorea inima. Şi iată că într-o bună zi, Rază de soare a hotărât să se plimbe într-o grădină. Acolo era Raiul pe pământ, nu altceva: flori care mai de care mai colorate şi mai parfumate se unduiau sub adierea blândă a vânticelului cald de primăvară!

- Ce-ar fi să aleg eu o floare frumoasă pe care să mi-o prind în păr? A spus raza de soare. Şi, repezita cum era, s-a năpustit asupra grădinii, a cules o floare şi s-a înălţat din nou în văzduh. Toate florile din grădina au privit mirate către cer şi au început să murmure:

- Aţi văzut-o? Era frumoasă? Avea rochie de aur? Ce floare o fi ales prinţesa?

- Cu siguranţă că a cules un trandafir, a spus un trandafir mare, catifelat şi roşu, pe care boabele de rouă străluceau ca diamantele în soare.

- Ba eu cred că a fost una dintre noi, a murmurat o lalea galbenă, iar suratele ei dădeau din capete încântate.

- Nici vorbă de aşa ceva! le-a retezat-o un crin mândru. A fost unul dintre fraţi mei. Nu vedeţi ce frumoşi şi parfumaţi suntem?

Până şi o violetă mică, dar într-adevăr splendidă, a susţinut că Rază de Soare culesese o violetă, şi nu altceva.

Numai într-un colţ cineva plângea. Era un ghiocel mic şi firav, a cărui codiţă fusese ruptă de trena rochiei de aur a prinţesei.

Cum Rază de Soare nu era departe, l-a auzit şi i-a părut tare rău. Şi a rostogolit pe obrajii ei de aur o lacrimă ca o perlă, care a căzut pe codiţa cea ruptă a ghiocelului, vindecând-o pe dată.

Dar nu a fost numai atât. Prinţesa Rază de Soare a venit lângă ghiocel şi i-a spus aşa:

-Biata floricică firavă, îmi pare tare rău că te-am făcut să suferi! Ce dorinţă vrei să-ţi îndeplinesc pentru a-mi repara greşeală?

- Nu vreau nimic, a răspuns ghiocelul, lăsându-şi frumosul capusor în jos.

- Nu vrei frumuseţea trandafirului, parfumul crinului, strălucirea lalelei? A insistat Raza de Soare.

- Bine, a încuviinţat ghiocelul. Dacă vrei într-adevăr să-mi faci un dar, dă-mi voie să răsar primul dintre toate florile, de sub zăpadă rece, iar parfumul meu abia simţit să-i facă pe oameni să se bucure şi să ştie că a venit primăvara!

Şi chiar aşa a fost. Raza de Soare l-a sărutat pe Ghiocel şi vraja a fost făcută. Apoi a dispărut în înaltul cerului, de unde venise.

De atunci, Ghiocelul este prima floare care ne zâmbeşte dintre peticele de zăpadă în fiecare primăvară, şi toată lumea ştie că vremea cea urâtă este pe sfârşite.

Legenda Martisorului

La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.

A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau. 

Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.

Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.

Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant. 

Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.

In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil. 

De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.

Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara. 

Cum a murit Mozart Trei Legende

Mozart a murit la Viena la 5 decembrie 1791. Imediat au circulat zvonurile cele mai nebunesti : complot francmasonic, razbunarea lui Salieri, rivalul marelui compozitor sau faptul ca el a avut un vizitator straniu. La 10 decembrie 1791 toata Viena sporovaia despre desfigurarea pe care o suportase sotia unui grafier de la tribunal, Franz Hofdemel, Magdalena, rivalul lui. Vienezii i-au spus fara ezitare: Mozart.

Tanara femeie era gravida! Numai ca fantasticul compozitor murise la 5 decembrie...Hofdemel era francmason, prieten si frate al lojei compozitorului si nu putea sa ignore nefericirea sa, in timp ce zvonurile din Viena, puse pe seama familiei sale, nu mai conteneau. Sotia lui fusese amanta lui Mozart. Dupa 5 zile de la moartea acestuia, el se razbunase intr-un mod cat se poate de bizar pe sotia sa. Putine persoane au insotit pe autorul Flautului fermecat la capela catedralei Saint-Etienne (printre ei, rivalul sau, arhicunoscutul compozitor Antonio Salieri).

Dar in cimitirul Saint-Marx, nimeni...Nici chair vaduva lui Mozart, Constance, aflata la capatul nervilor. Indiferenta a fost qvasi generata pentru un om deosebit, din pacate. Joseph Haydn, pe atunci in varsta de 59 de ani scria la Londra extrem de emotionat: \"Mult timp am fost trist de moartea lui Mozart; nu puteam sa cred ca Providenta a chemat atat de repede intr-o alta lume un om fara egal\". Beethoven impartasea opinia superbului compozitor Haydn. Salieri, la randul sau a declarat: \"un geniu atata de mare a murit, este fara indoiala pacat pentru el, dar bine pentru noi, ca ne-ar fi luat cu siguranta painea de la gura daca ar fi continuat sa traiasca!\"

Dar la o saptamana dupa moartea lui Mozart a aparut un zvon extraordinar. Ziarul praghez \"Saptamana muzicala\" lansa tulburatoarea idee: Cum corpul lui Mozart s-a umflat dupa moartea sa, se poate crede ca a fost otravit. Legenda a cunoscut insa si alte versiuni. Una dintre ele spune ca Mozart ar fi primit acasa un inger al mortii: un mesager misterios imbracat in gri care a comandat muzicianului, in iulie 1791, propriul sau Requiem, neterminat.

Amatorii de comploturi au explicat insa crima printr-o razbunare francmasonica. De ce? Pentru ca el dezvaluise in \"Flautul fermecat\" mistere interzise profanilor. Dar majoriatatea suspiciunilor planau desigur asupra lui Salieri, concurentul lui Mozart. Cu toate acestea, nici una dintre aceste ipoteze nu a rezistat analizelor. Moartea lui este considerata una romantica si oamenii vremii sale aveau nevoie de asa ceva, se pare.

Sa vedem insa ce s-a petrecut in ultimele zile ale lui Mozart. Anul 1790 a fost teribil de rau pentru el. Dupa o comanda imperiala, in ianuarie, la 20 februarie a murit imparatul Joseph al II-lea. Doliul general interzicea concertele. Noul imparat, Leopold al II-lea, nu avea nici o simpatie pentru luminati, scriitori, poeti, filozofi si muzicieni. La asta se adauga problemele de sanatate ale lui Mozart si ale sotiei sale, Constance (care se ducea la tratament la Baden). Toate acestea costau mult. Obosit, fara contracte, disperat sa obtina o remuneratie fixa (macar), muzicianul compune relativ putin (in total 12 opere) si simpte acut lipsa banilor.

La inceputul lui 1791, Mozart incepe totusi sa lucreze, fiind incurajat si de Haydn de la Londra. Are 35 de ani. In ultimele sale 10 luni, Mozart semneza aproape 30 de opere printre care Flautul fermecat si Requiem. Problemele sale de sanatate sunt coroborate si cu o depresie profunda, o oboseala accentuata si o rezistenta scazuta la infectii (o epidemie loveste Viena). Mozart raceste grav. Mainile si picioarele i se umfla, prezinta semnele unei paralizii. Pe 28 noiembrie 1791 pare deja condamnat. Intr-adevar moare pe 5 decembrie, dupa miezul noptii, la ora 1:55, datorita unei insufciente renale si hipotensiune. La acestea se adauga si uremie si o hemoragie cerebrala. Nici vorba de complot moasonic!

In Flautul fermecat, dincolo de simboluri si cifre de initiere, nu se dezvaluie nimic. Cat despre mesagerul misterios, in 1963, s-au descoperit documente care au lamurit in mod clar aceasta poveste. Cel care i-a comandat lui Mozart sa scrie Requiem-ul era intendentului contelui von Walsegg, care isi pierduse sotia si vroia sa-i onoreze amintirea printr-o messa a mortii lor. Acesta l-a platit bine pe Mozart. Opera a fost jucata oficial pentru prima oara in decembrie 1793, sub numele de Walsegg.

A treia legenda: Salieri, compozitorul curtii, directorul teatrelor, stapanul capelei imperiale, sefului „Societatii muzicienilor\", destul de talentat, mereu delicat cu Mozart, dar temator de a iesi din gratiile imparatului in favoarea tanarului sau rival. Mozart a pretins insa ca Salieri il persecuta...a declarat chiar ca acesta vroia sa-l otraveasca. Dar nimeni nu l-a luat in seama. Mozart era profund preocupat de legenda sa, cultivand misterul.

Etern copil, compunand ca si cum ar respira, el ne apare ca un adevarat model romantic. La moartea lui, Constance Mozart are 29 de ani. Ea va sustine primele doua biografii consacrate sotului sau. Una scrisa de meticulosul Georg Nikolaus Nissen, un diplomat danez cu care se va castori in 1809. Salieri va muri in 1825, neurastenic si banuit a fi vinovat de otravirea marelui Amadeus Mozart.

Blestemul "Baietelului in lacrimi" - tabloul care nu arde niciodata!

Tabloul pe care niciun pompier nu l-ar primi in casa lui a produs o adevarata isterie in Anglia la sfarsitul anilor 90. Despre "Baietelul in lacrimi" se spune ca nu doar rezista la incendii, dar le si provoaca!

In 1985, casa unei familii din Yorkshire era inghitita de flacari, dar pompierii au descoperit in urma dezastrului un tablou neatins de foc. Sute alte persoane au raportat incidente similare, in urma carora "Baietelul in lacrimi" a supravietuit.

Cei de la The Sun chiar au lansat o campanie prin care au adunat tablourile si le-au dat foc sub supravegherea unui pompier. 2.500 din cele 50.000 de copii au fost distruse in acest proces.

Legenda spune ca baiatul din poza era un orfan pe care pictorul Bruno Amadio l-a adoptat dupa ce parintii acestuia au murit intr-un incendiu. Studioul artistului a luat foc la scurt timp, iar baiatul a fugit. Zece ani mai tarziu a fost gasit mort in Barcelona, intr-o masina arsa complet.

Neincrezator in povestea de pe internet, scriitorul si comicul englez, Steve Punt a vrut sa verifice rezistenta la foc a uneia dintre copii. A dus-o intr-un laborator de test unde in fata tabloului a fost pusa o flacara uriasa. Desi rama tabloului a prins foc, conturul baiatului a ramas neatins, focul stingandu-se pana sa-l atinga.

sursa

Robert - papusa Diavolului care i-a speriat pe toti cei care au vazut-o!

Va mai amintiti de filmele din seria Jucaria, in care o papusa posedata devenea criminal in serie? La baza filmului sta Robert, o papusa despre care se spune ca ar fi dominata de un spirit malefic.

Papusa Robert a fost data cadou pictorului Robert Eugene Otto, din Key West, Statele Unite. Eugene a primit-o de la un servitor care, conform legendei, era un practicant de voodoo si magie neagra si nu se mai intelegea cu familia Otto.

Parintii pictorului spuneau ca si-au auzit fiul vorbind cu papusa, iar aceasta raspundea. Vecinii sustin ca au vazut papusa miscandu-se din geam in geam, atunci cand familia era plecata. Familia Otto jura ca au auzit rasete malefice venind de la papusa si ca au vazut-o alergand din camera in camera.

Cand Eugene a murit in 1974, papusa a ramas in pod pana cand casa a fost cumparata de o alta familie. Acestia aveau o fata de 10 ani, ce a devenit noua proprietara a lui Robert. Nu a durat mult pana cand fata a inceput sa tipe noaptea, strigand ca Robert incearca sa o atace. La 30 de ani distanta, fata continua sa sustina ca papusa a incercat sa o ucida.

Papusa este acum tinuta intr-un muzeu, dar este plimbata o luna pe an in cea mai veche posta din oras, spre groaza paznicilor care se plang ca in acea perioada cresc activitatile paranormale.

Legenda mai spune ca oamenii care il viziteaza pe Robert la muzeul unde este tinut, trebuie sa-i ceara voie pentru a face o poza, altfel vor fi blestemati. Se spune ca Robert raspunde, miscandu-si capul de pe o parte pe alta.

Legenda “Soarele si Luna”

“Se zice că Soarele ar fi fost frate cu Luna. Când a venit Soarele la etatea de însurat,s-a dat jos din cer ca să-şi caute şi el o nevastă pe pământ. Cât timp Soarele nu s-a văzut pe cer ,pretutindeni a fost întuneric”

“Pe pământ Soarele nu şi-a găsit soţie şi era foarte supărat.

Cu timpul ,Soarele a prins dragoste de sora sa,Luna.”

“Mama lor,văzând că între ei s-a încins o dragoste nebună,a luat pe unul într-o mână şi pe celălalt în altă mână şi   i-a blestemat spunându-le:

Tu Soare luminate,

Trupuşor fără păcate,

Şi tu Ileană Cosânzeană,

Sufleţel fără prihană,

Zi şi noapte să vă zăriţi,

Dar să fiţi tot despărţiţi”

“Cu toate că şi Luna şi Soarele se află în permanenţă pe cer şi se pot vedea unul pe celălalt,cei doi aştri nu se pot întâlni niciodată. Pe când erau fraţi şi s-au aflat pe punctul de a păcătui căsătorindu-se,mama lor i-a blestemat să nu se mai întâlnească nicicând”.

Contesa demon - mit si adevar

Intr-o perioada in care tortura si violenta erau practici adanc inradacinate in constiinta oamenilor, iar creaturile demonice si superstitiile erau parte a vietii de zi cu zi, procesul unei femei de rang nobil avea sa oripileze intreaga Europa si sa dea nastere celor mai negre inchipuiri ale mintii umane.
O descoperire macabra
In perioada Craciunului anului 1609, o serie de zvonuri privind disparitia unor tinere de origine nobila care ar fi fost sechestrate in castelul Csejte (Cachtice) de pe teritoriul fostului Regat al Ungariei (in prezent in Slovacia), il determina pe regele Mathias al II-lea al Ungariei sa trimita un grup de soldati care sa ancheteze sursa misterioaselor supozitii.
Ceea ce aveau sa descopere este atat de socant incat, spun martorii, nu a putut fi redat in scris.
Conform datelor inregistrate la celebrul proces de mai tarziu, soldatii regelui insotiti de preotul satului din apropiere, ascunsi de intunericul noptii, incearca patrundurea in masivul castel situat pe culmea unui deal, cu scopul de a surprinde orice activitate ilegala. Gasesc, in schimb, usile deschise ca si cum ar fi fost invitati sa intre, in timp ce toata incinta era cufundata intr-o bezna totala pe care tortele lor de abia reuseau sa o imprastie.
Dovezile macabre incep sa apara imediat dupa ce acestia patrund in holul castelului, acolo unde, pe lespezile de piatra gasesc cadavrul unei tinere partial imbracate, inconjurat de mai multe pisici. Preotul mentioneaza faptul ca tanara prezenta multiple intepaturi si era palida ca si cum ar fost golita de sange
La numai cativa pasi departare, soldatii descopera trupul unei alte femei care prezenta aceleasi urme de intepaturi, dar care mai era inca vie. Realizand ca si aceasta pierduse foarte mult sange si ca nu ar fi supravietuit pana la intoarcerea in sat, ei hotarasc sa o abandoneze si sa isi continue cercetarile.
O a treia victima este descoperita legata de un stalp, purtand urmele unor torturi severe.
Devenise evident ca tot ceea ce li se intamplase acestor tinere era legat de un cult demonic care prevedea ritualuri sangeroase incununate cu sacrificii umane.
Zgomotele venind dinspre subsolul castelului ii atrag pe soldatii care, inaintand la lumina tortelor, gasesc o adevarata inchisoare plina cu femei tinere si copii pregatiti pentru urmatoarele executii rituale. Oamenii regelui ii elibereaza inainte de ultima descoperire, cea care a fost considerata mult prea monstruoasa pentru a fi mentionata la proces.
Putinele relatari ale martorilor vorbesc despre o sala de sacrificii in care avusese loc o orgie in timpul careia mai multe tinere fusese torturate, mutilate si ucise in cel mai oribil mod cu putinta.
Desi unii dintre participantii la monstruosul spectacol reusisera sa fuga in acea noapte, soldatii aresteaza trei dintre angajatele castelului impreuna cu un tanar pitic pe nume Ficzko. Alaturi de acestia este retinuta si contesa Erzsebet Bathory, proprietara castelului, cea care, datorita rangului inalt, nu este preluata de armata, ci i se permite sa ramana in castel pe durata cercetarilor.


Partea 2:


Nascuta la 1560, din parinti de origine nobila (tatal sau,George Bathory, fiind fratele lui Andrey Bathory, Principe al Transilvaniei, in timp ce mama sa, Anna Bathory, era fiica lui Istvan Bathory, un alt Principe al Transilvaniei. Tot prin mama sa, Elizabeta era nepoata lui Stepan Batory, regele Poloniei) Elizabeta Bathory se bucura de o educatie aleasa, vorbind fluent patru limbi straine, asta intr-o perioada in care multi dintre nobili nu stiau nici macar sa scrie sau sa citeasca. De asemenea, este recunoscuta drept una dintre cele mai frumoase femei ale epocii, parul sau negru si pielea deosebit de alba devenind subiectul multor drame amoroase.
Cu toate acestea, desi facea parte dintr-o familie nobila, Elizabeta nu s-a putut bucura de o copilarie fericita. Inca de la o varsta frageda, se pare ca suferea de accese de furie necontrolate pe care unii apropiati le considerau manifestari de epilepsie. De altfel, numerosi membrii ai familiei Bathory sufereau de deviatii (matusa Elizabetei, o doamna respectabila de la curtea regelui Mathias al II-lea fusese repudiata pentru vrajitorie si lesbianism, unchiul sau era recunoscut ca alchimist si adorator al diavolului in timp ce fratele sau, era acuzat de uciderea mai multor copii). Mai mult, chiar bona sa din copilarie, una dintre cele arestate in 1610, era cunoscuta drept vrajitoare si practicanta a magiei negre.
La numai 11 ani se logodeste cu Ferenc Nadasdy, unul dintre cei mai cruzi comandanti din armata ungara, renumit pentru atrocitatile sale impotriva turcilor, cele care aveau sa ii atraga porecla de Cara Beg( Cavalerul Negru). Casatoria care are loc patru ani mai tarziu, nu va dura decat zece ani, datorita uciderii lui Nadasdy, cel mai probabil intr-una dintre multele sale escapade amoroase.
Odata cu moartea acestuia, comportamentul deviant al contesei devine evident. Pe langa numeroasele relatii pe care le-ar fi avut cu barbati si chiar cu matusa sa, angajatii sai marturisesc faptul ca Elizabeta Bathory devenise obsedata de propria frumusete, schimdandu-si hainele de sase ori pe zi si petrecand ore intregi in fata oglinzii. Aceasta chiar isi comandase o oglinda speciala, prevazuta cu margini pe care contesa sa isi poata odihni bratele atunci cand obosea.Mai mult, martorii povestesc despre obsesia contesei privind tratamentele care i-ar fi putut oferi viata si tinerete vesnica.
Se spune ca in timp ca palmuia una dintre servitoare, cateva picaturi de sange ar fi ajuns pe pielea Elizabetei lasandu-i acesteia impresia ca pielea i s-a intinerit si a devenit mult mai fina. De aici si pana la masacrele care au urmat a fost doar un pas. Rand pe rand, toate femeile tinere din satele apropiate a fost aduse la castel, sub pretextul angajarii, nici una dintre ele nemaintorcandu-se vreodata.Dovezile stranse in timpul procesului demonstrau clar ca Elizabeta obisnuia sa le tortureze personal pe multe dintre victime, descoperind tot timpul noi metode de tortura, care mai de care mai macabre. Din marturiile martorilor, aceasta ar fi folosit sangele tinerelor in diferite tratamente cosmetice menite sa o intinereasca, practicand in acelasi timp si canibalismul.

Contesa chiar isi aduna o suita formata din personaje obscure, majoritatea practicante ale magiei negre si ale sacrificiilor umane, pe care le puteau aplica fara teama sub obladuirea acesteia. Cum tratamentele nu aveau succes, apropiatii Elizabetei o sfatuiesc sa foloseasca tinere de sorginte nobila in locul celor din sate, fapt ce va duce si la descoperirea ororilor din castelul Cachtice. 

Partea 3:

Imuni la plangerile taranilor care semnalau de peste 20 de ani atrocitatile contesei, nobilii unguri se decid sa actioneze atunci cand Elizabeta Bathory anunta decesul mai multor fete nobile venite la castelul sau ca sa invete bunele maniere. Ea motiveaza moartea acestora prin cauze naturale sau sinucideri, argumente care nu ii conving pe aristocratii care ii cer regelui sa ordone raidul din 1609.

Desi este acuzata de peste 80 de crime, Elizabeta Bathory se considera nevinovata, pretextand ca este victima unei inscenari.Cu toate acestea, in timpul procesului apare mentionat un jurnal personal al contesei in care ar fi fost descrise amanuntit circa 650 de omoruri. Cele trei cameriste arestate sunt condamnate la moarte si executate imediat prin ardere dupa ce,in prealabil, degetele le fusesere rasucite cu clesti inrositi in foc. Data fiind varsta sa frageda de numai 16 ani, piticul Ficzko este mai intai decapitat inainte de a fi aruncat in foc alaturi de cele trei colaboratoare ale contesei.

Datorita legaturilor sale de sange si a relatiilor sus-puse, Elizabeta nu primeste pedeapsa capitala, in schimb este condamnata la inchisoare in propriul castel acolo unde sunt zidite toate usile si ferestrele, nefiind lasate decat cateva deschideri pentru ventilatie si o mica spartura in zid prin care aceasta sa primeasca hrana.

Trei ani si jumatate mai tarziu, la 21 august 1614, contesa de Bathory este gasita moarta, zacand pe podea dupa ce, in prealabil, refuzase sa mai manance.

Moartea contesei nu a avut darul de a linisti spiritele, legendele macabre tesute in jurul sau fiind sursa multor povesti de groaza de-a lungul timpului. Se pare ca insusi Bram Stoker, autorul celebrului roman Dracula, ar fi avut-o ca model de inspiratie atunci cand a descris comportamentul binecuscutului sau vampir, teorie inspirata si de faptul ca nu exista nicio marturie conform careia Vlad Tepes ar fi baut sangele victimelor.

Peste toate, contesa Elizabeta Bathory ramane, cu cele 650 de victime neoficiale, cel mai prolific criminal in serie din istoria umanitatii.