marți, 15 martie 2011

LEGENDA SANZIENELOR

Noaptea de Sanziene reprezinta sursa celor mai multe mituri si legende romanesti. Pentru unii, noaptea de Sanziene nu reprezinta nimic, insa pentru altii, aceasta e o noapte in care stau cu sufletul la gura... acesti oameni sunt in mare parte, oameni superstitiosi. 
Asadar, dintre toate miturile legate de noaptea de Sanziene doar cateva sunt mai credibile si reprezentative: in popor, se spune ca ziua de Sanziene este foarte scurta, datorita varcolacilor, niste creaturi inspaimantatoare, cu ochi de pisica, cap de lup si dinti foarte ascutiti. Acestia, se spune, mananca soarele, care dispare de pe cer. Pentru ca soarele sa revina pe cer a doua zi, oamenii fac seara descantece in jurul focului, dand foc unor cauciucuri pe care le arunca la vale, de pe deal, pentru a alunga spiritele rele. Tot atunci vrajitoarele care practica magia alba fac descantece la ochi de balta. 
Cand frumoasa floare galbena a sanzienelor se deschidea, cei batrani stiau ca e noaptea Imparatesei – cum mai este numita Sanziana. 



Alta legenda spune ca in ziua de Sanziene fetele singure trebuie sa "fure"busuioc sfintit de la preot, pe care si-l pun in san, pentru ca apoi, seara, sa si-l puna sub perna pentru a-si visa ursitul. In popor se crede ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si "dau puteri" deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina.
sursa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare