Legenda Dochiei din Ceahlau

Cu totii asteptam cu sufletul la gura sosirea primaverii, a reinvierii naturii,a renasterii noastre atat fizice cat si spirituale.Un mit care simbolizeaza insasi geneza poporului roman,este mitul Babei Dochia,cunoscut si sub numele de „Traian si Dochia”,care este cunoscut sub mai multe variante.
Din mosi stramosi,ziua de intai martie este asociata Babei Dochia,veche zeitate agrara.Sunt considerate ca fiind zile ale Babei Dochia, zilele cuprinse intre intai si noua martie.Intai martie reprezinta nu numai inceputul primaverii,dar simbolizeaza si inceputul de an in vechiul calendar autohton,iar data de noua martie reprezinta ziua echinoctiului de primavara in calendarul iulian.

Exista numeroase variante ale mitului,toate la fel de frumoase si interesante,si care impresioneaza prin alura folclorica si legendara.

Mitul „Traian si Dochia”

Acest mit reprezinta una dintre variantele legendei legate de numele Dochiei.George Calinescu afirma despre acest mit ca este „rezultatul unei intregi experiente de o viata a poporului roman”.Mitul i-a fermecat pe romancierii nostrii,G.Asachi fiind primul care a formulat acest mit.Despre Dochia se spune ca a fost fiica geto-dacului Decebal.Era extrem de frumoasa si admirata de toti,iar Traian este vrajit de frumusetea ei si isi doreste sa o ia de nevasta.Scopul lui Traian era acela de a da un exemplu romanilor,de a se casatori cu femei dacice.Dochia nu si l-a dorit pe Traian de sot,asadar a decis sa fuga pe muntele Ceahlau.Dar este urmarita de Traian si de trupele acestuia.Intr-un moment de disperare,ea ii cere zeului Zamolxis sa o prefaca in stana de piatra pentru a nu fi nevoita sa se casatoreasca cu Traian.Ascultandu-i ruga atat de disperata si de sincerza,zeul i-a indeplinit dorinta,si a transformat-o pe ea si pe turma sa de oi in stane de piatra.

Baba Dochia

Se spune ca Baba Dochia a avut un fiu care s-a casatorit impotriva dorintei ei.Asadar ea a decis sa ii faca zile fripte norei sale.Intr-o zi foarte rece de iarna,i-a dat norei sale sa spele un ghem de lana neagra pana se face alba,altfel nu mai are ce cauta acasa.Biata fata s-a chinuit sa spele lana,si degetele chiar i-au sangerat,dar lana tot neagra a ramas.De suparare ca nu se mai poate intoarce acasa,fata a inceput sa planga foarte tare.Impresionat de suferinta fetei,Domnul Iisus Hristos i-a aparut in cale,dandu-i o floare rosie si sfatuind-o sa spele lana cu ea.Multumindu-i si fiind cu sufletul acum linistit si impacat,a inceput sa spele lana cu floarea si a constat cu uimire ca lana s-a albit.Fericita a mers la soacra sa cu lana alba,dar supriza.In loc sa fie primita cu laude,a fost primita cu acuze,cum ca Martisor,asa il denumise ea pe Iisus,nestiind cine este, era iubitul ei.

Baba Dochia a pornit cu turma de oi spre munte,fiind convinsa ca a venit primavara,deoarece Martisor avusese o floare.Pe parcursul drumului sau,si-a scos,pe rand,cele 12 cojoace pe care pe imbracase,pana cand dintr-o data,vremea s-a schimbat.Pe cat de frumos si calduros fusese la inceputul zile,pe atat de urat si racoare se facuse acum,chiar incepuse sa ninga si totul in jur sa inghete.Conform legendei,Baba Dochia a inghetat si s-a transformat in stana de piatra.

Legenda reprezinta de fapt lupta dintre Bine si Rau,dintre primavara si iarna,lupta din care mereu iese victorios Binele.Cele 12 cojoace ale Babei Dochia reprezinta lunile anului,iar moartea ei este simbolul sfarsitului anului vechi,al iernii.

Stancile pot fi observate si astazi pe muntele Ceahlau si reprezinta marturia vie a acestui mit romanesc de o frumusete deosebita.