Wicca

Wicca este o religie neopăgână ce acordă o importanţă majoră naturii.^[1] Mai este denumită Vrăjitorie (Witchcraft) sau Meşteşugul (the Craft). A fost popularizată în 1954 de cătreGerald Gardner, un pensionar, fost funcţionar public britanic. La vremea aceea, Gardner folosea termenii de "cult vrăjitoresc" şi "Vrăjitorie" referindu-se la această religie, iar cei ce o practicau erau denumiţi în mod colectiv "Wica",^[2] de la un cuvânt englezesc ce însemna "vrăjitorime".

În prezent, cei ce urmează această religie sunt numiţi wiccani. Religia se axează pe venerarea unei Zeiţe (văzută în mod tradiţional ca fiind Zeiţa Întreită) şi a unui Zeu^[3] (în mod tradiţional, Zeul Încornorat). În unele accepţiuni, cei doi apar ca şi aspecte ale unei singure Divinităţi de natură panteistă, manifestându-se sub forma mai multor zeităţi politeiste. Alte trăsături ale religiei wicca sunt folosirea rituală a magiei, codul moral şi cele opt sărbători din cursul anului, care reflectă schimbarea anotimpurilor. Există mai multe sub-curente wicca, denumite tradiţii. Credinţele şi ritualurile fiecărei tradiţii variază în diferite măsuri.

• Magia

Wiccanii cred în existenţa magiei şi că aceasta poate fi manipulată sub forma vrăjitoriei. Uneori cuvântul apare scris în engleză magick (spre deosebire de grafia obişnuită magic), un termen inventat de ocultistul Aleister Crowley şi care face însă trimitere mai mult la relgia Thelema decât la wicca. Vrăjile wiccane sunt efectuate în cadrul unui ritual, într-un cerc sacru. Scopul este de a determina producerea unor efecte reale. Printre cele mai obişnuite vrăji wiccane se numără cele de vindecare, de dragoste, de fertilitate şi de înlăturare a influenţelor negative. ^[20]

Natura ceremonială, ritualică a magiei este acceptată de mulţi wiccani. ^[21] De pildă, Aleister Crowley a afirmat că magia este "ştiinţa şi arta de a produce schimbări după voinţa [practicantului]", iar MacGregor Mathers a spus că magia este "ştiinţa controlării forţelor secrete ale naturii". ^[21] Magia este considerată o lege a naturii ce încă nu a fost înţeleasă de ştiinţa modernă.^[21] Ca atare, nu este considerată un fenomen supranatural, ci ca o manifestare a "marilor puteri imanente naturalului", după cum spune Leo Martello.^[22] Unii wiccani consideră că magia înseamnă folosirea la maxim a tuturor celor cinci simţuri, cu rezultate suprinzătoare,^[22] pe când alţi wiccani nu pretind că ştiu cum funcţionează magia, ci doar cred în ea deoarece i-au resimţit efectele. ^[18]

Mulţi wiccani din perioada timpurie, cum ar fi Alex Sanders şi Doreen Valiente, şi-au numit practicile "magie albă", spre a fi în opoziţie cu "magia neagră" asociată în opinia lor răului şi satanismului. Sanders a folosit şi termenii "calea mâinii stângi" pentru magia răuvoitoare, respectiv "calea mâinii drepte" pentru magia binevoitoare.^[18] Unii wiccani contemporani descurajează însă aceste dihotomii; un exemplu de argument adus este că negrul ca şi culoare nu ar trebui să fie asociat cu răul.^[23]

Cercetătorii Rodney Stark şi William Bainbridge au susţinut în 1985 că wicca "a răspuns secularizării cu o întoarcere hotărâtă înspre magie" şi că este o religie reacţionară ce va dispărea în curând. Istoricul Ronald Hutton a criticat această opinie în 1999 spunând că dovezile arată contrariul şi că "un mare număr [de wiccani] lucrează în domenii foarte avansate [ale culturii ştiinţifice], de exemplu în domeniul calculatoarelor".^[18]