Codex Gigas (cartea uriasa) este cel mai mare manuscris medieval din lume. A fost scris la inceputul secolului XIII de un calugar in manastirea Benedictine din Podlazice, Cehia de astazi. Este pastrata in Libraria Nationala a Suediei din Stockholm.
Cunoscuta si sub numele de “Biblia Diavolului” datorita ilustratiilor din manuscris in care este reprezentat diavolul, este considerata si cea de-a 8-a minune a lumii. Practic toate imaginile mai mult sau mai putin comerciale din ziua de astazi care reprezinta Diavolul au fost create dupa o imagine ce-l reprezenta in acest manuscris. Este cea mai veche imagine a infatisarii Diavolului care a fost descoperita pana acum.
Coperta codexului este realizata din lemn, acoperita cu piele si ornamente metalice. Nu degeaba poarta numele de “cartea uriasa”, are o dimensiune de 92 cm lungime si 50 cm. latime, cu o grosime de 22 cm. Codexul are o impresionanta greutate de 75 kilograme.
Istoria codexului
Codex GigasPentru scrierea acestei carti s-a presupus la inceput ca a fost nevoie de multe persoane. Insa, in urma analizelor grafologice, studiu sponsorizat de National Geographic s-a ajuns la concluzia ca “Biblia Diavolului” a fost scrisa de un singur om. Literele aveau de la inceputul cartii pana la sfarsit aceleasi forme, demonstrand ca a fost scrisa de o singura persoana.
Continutul codexuluiManuscrisul contine: “Alfabet”, “Vechiul Testament”, “Iosephus Flavius”, “Isidorus”, “Medica”, “Noul Testament”, “Confesiuni”, “Havenly City”, “Diavolul”, “Invocari / incantatii”, “Cosmas”, “Nume” si “Calendar”.Codexul contine biblia, incepand cu Vechiul Testament, urmat de lucrari istorice ale lui Flavius Josephus ce a trait in primul secol al erei noastre.In manuscris mai exista si lucrari mai mici. Prima, inaintea imaginii cu “Orasul din ceruri” este descrisa pocainta lui pentru cele comise. A doua, dupa portretul Diavolului este o lucrare destinata exorcizarii de spirite malefice.Ultima lucrare se numeste “Calendarul” si contine o lista de sfinti precum si zilele cand sunt comemorati acestia.Portretul DiavoluluiPortretul Diavolului este cea mai faimoasa imagine din Codex Gigas si se afla la pagina 290. De la aceasta poza a primit renumele de “Biblia Diavolului”. Diavolul este infatisat singur, stand cu bratele in sus. Este desenat doar cu patru degete, cu ghiare si coarne.
Continutul codexuluiManuscrisul contine: “Alfabet”, “Vechiul Testament”, “Iosephus Flavius”, “Isidorus”, “Medica”, “Noul Testament”, “Confesiuni”, “Havenly City”, “Diavolul”, “Invocari / incantatii”, “Cosmas”, “Nume” si “Calendar”.Codexul contine biblia, incepand cu Vechiul Testament, urmat de lucrari istorice ale lui Flavius Josephus ce a trait in primul secol al erei noastre.In manuscris mai exista si lucrari mai mici. Prima, inaintea imaginii cu “Orasul din ceruri” este descrisa pocainta lui pentru cele comise. A doua, dupa portretul Diavolului este o lucrare destinata exorcizarii de spirite malefice.Ultima lucrare se numeste “Calendarul” si contine o lista de sfinti precum si zilele cand sunt comemorati acestia.Portretul DiavoluluiPortretul Diavolului este cea mai faimoasa imagine din Codex Gigas si se afla la pagina 290. De la aceasta poza a primit renumele de “Biblia Diavolului”. Diavolul este infatisat singur, stand cu bratele in sus. Este desenat doar cu patru degete, cu ghiare si coarne.
Codexul a trecut prin multe dezastre, a fost salvat dintr-un incendiu de un calugar, insa din pricina greutatii sale, nu a putut fi coborat pe scari. Pentru a salva manuscrisul de la incendiu, calugarul l-a aruncat pe geam. Codexul nu a suferit deteriorari grave, dar cel putin a scapat incendiului.
Codexul a fost transportat de la manastirea Benedictine (Cehia) la Cistericans Sedlec. Intre anii 1477 si 1593 codexul a fost tinut in libraria manastirii din Broumov, iar apoi a fost dus la Praga, in 1594, unde a devenit parte din colectia lui Rudolf al doilea.
Codexul a fost transportat de la manastirea Benedictine (Cehia) la Cistericans Sedlec. Intre anii 1477 si 1593 codexul a fost tinut in libraria manastirii din Broumov, iar apoi a fost dus la Praga, in 1594, unde a devenit parte din colectia lui Rudolf al doilea.
La sfarsitul razboiului de 30 de ani, in 1648, intreaga colectie a fost furata de armata suedeza. Din anul 1649 pana in 2007, manuscrisul s-a pastrat in Libraria Roiala din Stockholm.
In 24 septembrie 2007, dupa 359 de ani, “Codex Gigas” a fost readus la Praga in cadrul unei expozitii.
Codex gigas a fost scrisa de un calugar condamnat pentru pacate grave. Calugarul trebuia zidit de viu, iar pentru a-si salva viata, acesta a jurat episcopului ca va crea cea mai frumoasa carte pe care a vazut-o lumea, care va contine Biblia dar si toate cunostiintele dobandite de om pana la acea vreme, toate intr-o singura noapte.
Legenda spune ca pentru a-si duce la indeplinire misiunea imposibila, calugarul si-ar fi vandut sufletul diavolului.
Autorul este posibil sa fi fost un anume Hermann, un calugar care a ales o viata solitara in urma incalcarii unei reguli a ordinului din care facea parte. Hermann a folosit un singur tip de cerneala.
Legenda este reala pana unde este mentionata durata finalizarii manuscrisului. Studiile au aratat ca o persoana putea sa scrie o asemenea carte in 20 – 30 de ani.
Calugarul a fost copist si grafician si a trait in manastirea din Podlazice, locas distrus in secolul al XV-lea, in timpul razboiului regilor.
In codex se gasesc manuale de botanica, intamplari istorice, leacuri pentru boli grave, lectii de spiritualitate, retete medicale pentru diverse afectiuni si incantatii. Codexul a fost supranumit “Biblia diavolului” deoarece este singura Biblie care include un portret imens al Satanei, jumatate om, jumatate bestie.
Capitolul “Isidorus” este destinat lui Isidore, ce a trait in secolul al VI-lea in Spania, urmat de o colectie de lucrari medicale. Codexul contine si Noul Testament. Ultima mare lucrare din acest codex este destinata “Cronicile Boemiei” de Cosmas de la Praga (1045 – 1125). Aceasta este prima istorie a Boemiei si reprezinta o lucrare importanta.
Scopul acestui portret a fost pentru a aminti cititorului de pacat si de Diavol. Pe pagina opusa, este desenat Raiul, scopul lor fiind de a arata avantajele unei vieti bune fara de pacat. Portrete reprezentand Diavolul au fost numeroase si erau un lucru comun in arta medievala, dar imaginea din Codex Gigas este unica in carti, infatisandu-l singur si fiindu-i dedicata o pagina intreaga.
Multi au sustinut ca este ceva necurat cu acest codex, deoarece pagina unde este desenat diavolul are o alta culoare fata de celelalte. Insa codexul a fost expus deschis chiar la celebrul desen al diavolului. Din acest motiv pagina unde este reprezentat diavolul este mai deteriorata.
Prima divinitate vampirică este sumeriana Inanna, în forma ei asociată cu Lilith. După întoarcerea ei din captivitatea întunericului, a surorii sale întunecate Ereshkigal, Inanna revine renăscută, mai puternică, dar atitudinea ei devine câteodată asemănătoare cu a lui Lilith – o seducătoare, un fel de succubus – dar și dură, puternică, războinică, meritându-și completarea calității de zeiță a dragostei și a războiului.În zona feniciană și în Canaan apare Aisha Qandisha, zeiță vampir, conducătoare a jinn-ilor de tip succubus. Este asociată ca și Lilith cu zeița iubirii, de această dată fiind vorba de zeița caananită Qadesha, divinitate a sexualității.Cea mai importantă și longevivă zeiță vampirică este indiana Kali. Aspectul său vampiric nu se manifestă împotriva oamenilor ci mai ales împotriva demonilor, căroră, în marile bătălii, le suge sângele.
Kali este o divinitate complexă, caracterul său periculos nefiind obligatoriu malefic; ea sau ucide și oameni, și demoni ori zei – aceste atrocități reprezentând însă un vector al echilibrului universal. Chiar dacă nu atacă oamenii ca un vampir, zeiței îi place sângele omenesc… Kali este probabil zeița întunecată cu cei mai mulți adoratori, multe dintre culte practicând sacrificii umane sângeroase în onoarea zeiței. Britanicii, ocupanți ai Indiei, menționează cifre impresionante, asupra cărora nu numai eu am dubii, mai ales pentru secolul XIX – circa 30.000 de oameni jertfiți anual!Aztecii au avut o mistică bazată pe obiceiuri sangvinare. Sacrificii umane, divinități dornice de sânge. Coatlicue – era o zeiță vampirică aztecă, însoțitoare a zeiței haosului, Tlalteuctli. Era îmbrăcată cu o fustă din șerpi vii, iar la gât avea un colier făcut din inimi omenești și un craniu.
ezcatlipoca, “Oglinda fumegândă”, zeitate importantă a panteonului aztec, este un vampir ce domnește asupra domeniului material. Este și un mare vrăjitor, își poate schimba înfățișarea, poate intra în mintea oamenilor pentru a le afla gândurile… Apare în fața oamenilor la răscruci și îi provoacă la rele… Dacă omul rezistă, zeul îl recompensează. Anual, în timpul celei de-a cincea luni a calendarului aztec, cel mai frumos tânăr al comunității interpretează rolul zeului ajuns pe pământ, săvârșește un ritual magic, iar în final este sacrificat în templul lui Tezcatlipoca… scoțându-i-se inima din piept în timp ce încă mai bate…Demonii vampiri – una dintre cele mai vechi forme ale SupranaturaluluiDe multe ori ipotezele contestă calitatea demonică a vampirilor. Și pe bună dreptate cred, fiindcă demonul are fie originea în altă lume, poate în altă dimensiune, spre deosebire de vampir; demonul este de obicei un căutător de suflete, din nou spre deosebire de tradiția vampirică; în fine, demonul are caracter cvasi-divin, sau este în siajul unei divinități, ceea ce nu se întâmplă cu vampirii. Dar, mitologia aduce în prim plan demoni cu caracter vampiric. Practic, demonii, ființe prezente în spiritualitatea colectivă înaintea zeilor, au întâietate și în privința istoriei vampirilor.
