Viaţa de apoi

Părerile despre viaţa de apoi sunt diversificate. ^[16] Totuşi, o accepţiune larg răspândită este cea a reîncarnării. Raymond Buckland susţine că sufletul se reîncarnează în membri ai aceleaişi specii de mai multe ori, scopul fiind de a învăţa şi de a avansa sufleteşte,^[17] dar aceasta nu este o credinţă universală printre wiccani. O zicală wiccană spune că "dacă ai fost o dată vrăjitor, eşti pe vecie vrăjitor" (în original în engleză "once a witch, always a witch"), care sugerează faptul că wiccanii ar fi reîncarnările altor wiccani.

De obicei, wiccanii care cred în reîncarnare cred că, înainte de a reveni în lume, sufletul se odihneşte puţin în Cealaltă Lume sau Lumea Verii, pe care Gardner o denumeşte "extazul Zeiţei". ^[18] Mulţi wiccani cred că pot vorbi cu spiritele morţilor din Cealaltă Lume prin intermediul mediumurilor sau a tablelor ouija, mai ales de sărbătoarea Samhain. Unii însă condamnă aceste practici; de exemplu, Marele Preot Alex Sanders a spus "Morţii sunt morţi, lăsaţi-i în pace".^[19] Această credinţă este inspirată probabil din spiritualism, care era în vogă în vremea lui Gardner şi cu care acesta a avut de-a face.^[18]

Cu toate că există anumite credinţe legate de viaţa de apoi, wicca nu insistă prea mult cu aceasta, ci se concentrează pe viaţa prezentă. Istoricul Ronald Hutton a observat că "atitudinea adoptată instinctiv de majoritatea vrăjitorilor păgâni pare a fi că dacă te bucuri cât mai mult de viaţa prezentă, acest lucru se va reflecta mai mult sau mai puţin şi în viaţa de apoi, aşa că merită mai mult să te concentrezi asupra prezentului".^[18]